Obiective turistice

Picăturile de apă au reuşit să construiască la Slătioara piramide înalte de zeci de metri şi şanţuri extrem de adânci, ce par parcă desprinse din documentarele pe care le vedem la televizor. Apa curge printre gresii şi lasă în urmă adevărate coloane de tip orgă, splendide piramide naturale.
Zonele sunt declarate arii protejate, în care turiştii pot urmări un autentic spectacol al naturii.
Piramidele de la Slătioara, pe care localnicii le cunosc sub numele de „râpi”, se întind pe o suprafaţă de 10,5 ha, care rivalizează cu cea din Râmnicu Vâlcea. Aici regăsim o varietate de forme sculpturale, conglomerate, nisipuri, pietrişuri, slab cimentate. Apele de şiroire rezultate din ploi şi din topirea zăpezilor au creat spectaculoase forme.

Rezervaţia naturală de tip geologic  de la Slătioara se află în Subcarpaţii Vâlcii, parte a Subcarpaţilor Getici, iar satul în nordul căruia se află, coincidenţă sau nu, are un nume asemănător cu cel al piramidelor de la Râmnicu Vâlcea. Acestea se află în cartierul Goranu, iar cele de la Slătioara în satul Goruneşti.     Piramidele naturale reprezintă un punct de atracţie turistică important, atât datorită aspectului lor deosebit, dar şi a frumuseţii peisajului.
Specialiştii susţin că dealurile pe care s-au format aceste piramide reprezintă o structură geologică constituită preponderent din fragmente de roci venite din munţii din apropiere, transportate de un râu, precum Cerna şi cimentate în timp geologic.
„Rocile care constituie cele două dealuri au fost depuse într-un fel de bazin lacustru formând o deltă, precum Delta Dunării, de dimensiuni mai mici”.

Biserica „Intrarea în Biserică” din Viorești

Biserica de zid din Viorești, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se află în cătunul Viorești din localitatea Gorunești, comuna Slătioara, județul Vâlcea. Edificiul a fost construit în 1781. Biserica se află pe Lista monumentelor istorice 2010 la nr. 459.

Biserica de lemn din Rugetu-Florești

O mică mică biserică de lemn, datată 1753. Numele ctitorilor ei nu sunt cunoscuţi, probabil făcea parte din ciclul vieţii. Adică, vorbim de o biserică de lemn ridicată de obşte pentru a fi lesne demontată şi strămutată odată cu satul atunci când năvăleau invadatorii, pentu că satul Rugetu e atestat la 1557 şi a trecut prin multe încercări de-a lungul vremii.

Biserica de lemn din Rugetu-Valea Babei

Are hramul „Ovedenie”. Conform datelor istorice, biserica a fost ridicată în anul 1806. Se remarcă prin pictura interioară și exterioară încă bine păstrată, portretul de ctitor cu pisanie, ușa cioplită cu șerpi peste intrare și foaia ușii dintr-o singură bucată de lemn. Nu mai puțin valoroase sunt crucile de piatră de Igoiu, printre care și cea a preotului ctitor Constantin Pranda. De remarcat și clopotnița octogonală și stejarul secular de alături.

Biserica de lemn din Milostea

Biserica a fost construită în anul 1906, „în zilele preaînălțatului și iubitorului de Hristos, regele Carol I-ul, și cu binecuvântarea P.S.S. Episcop Atanase al Râmnicului”, pe locul unei biserici de lemn mai vechi, ctitori fiind locuitorii satului și preotul Gheorghe Popescu. Maistru constructor a fost Velcu Ivanovici. Biserica a fost zugrăvită de pictorul Ilie Dimitrescu ajutat de Climent Cristescu. Lăcașul de cult a fost sfințit de protoereul județului Vâlcea, Melete Răuțu, în ziua de 12 noiembrie 1906.